LABORATORUL 4 BUC
Pornirea calculatorului în MS-DOS şi analiza structurii de directoare şi fişiere folosind comenzile CD (change directory) şi DIR.
Sistemul de operare MS-DOS
Este un sistem de operare de tip batch. MS-DOS == Micro Soft Direct Operating System
Notaţii:
*d:== drive de disk
A:, B: == drive-uri de FDD
C: == drive de HDD
*directori == elemente ale structurii de organizare a sistemului de operare care se individualizează prin nume şi conţine fişiere grupate după anumite criterii.
Directorii permit o structura arborescenta.
Numele directorului are o lungime de pana la 8 caractere (litere sau cifre); se poate specifica si o extensie(tipul directorului) având o lungime de pana la 3 caractere dar acest lucru se face rare ori.
*path == poteca, (drum, cale) – arata drumul ce trebuie urmat pentru a găsi un fişier si reprezintă o succesiune de directori si subdirectori separaţi prin back slash (\).
*[ ] ==tot ceea ce se trece intre paranteze drepte are caracter opţional in cadrul instrucţiunii respective.
*| ==bara verticala separa doua opţiuni care pot fi alese doar exclusiv, fie una, fie cealaltă.
*nume.tip == nume de fişier.tipul (extensia) fişierului.
Numele fişierului – are o lungime de pana la 8 caractere
Tipul fişierului – are o lungime de pana la 3 caractere, nu trebuie sa apară obligatoriu si da informaţii utile despre fişier:
.exe = fişier direct executabil
.com = fişier compilat, este direct executabil
.bat = fişier batch = fişier ASCII ce conţine o serie de comenzi direct executabile, este un fişier direct executabil.
.dbf = fişier tip baza de date
.idx sau .ndx = fişier de index
.prg = fişier ce conţine un program sau o procedura
.sys = fişier ce conţine informaţii legate de sistemul de operare
.txt = fişier ce conţine un text
.doc sau .dct = fişier ce conţine un document
.cat = fişier de tip catalog
.fmt = fişier de tip format
.mem = fişier de tip memorie
.bak = fişier creat automat de computer in care se memorează ultima varianta a unui fişier de tip ASCII, anterioara celei mai recente actualizări a acestuia.
Observaţie: Anumite comenzi permit folosirea de nume generice pentru fişiere. Exemple:
Nume.tip == *.*
*.prg
pers.*
p*.*
per?.*
p??s.prg
unde : * == orice din oricâte caractere.
? == orice din unul sau zero caractere
Comenzile care permit folosirea acestor nume generice actioneaza asupra tuturor fişierelor desemnate prin numele generic.
*sursa == fişierul sursa pentru o operaţie de copiere scris ca nume.tip, sau un simbol logic al conexiunii sau portului de la care se preia informaţia.
*destinaţie == fişierul destinaţie pentru o operaţie de copiere scris ca nume.tip, sau un simbol logic al conexiunii sau portului la care se trimite informaţia.
*device == simbol logic al unei conexiuni sau port (CON, PRN, LPT1, LPT2, LPT3, AUX, COM1, COM2, COM3, COM4)
*CON == simbol logic folosit atât pentru ecran cat si pentru tastatura
*PRN sau LPT1, LPT2, LPT3 == simboluri logice folosite pentru portul paralel de conectare a imprimantei.
*AUX sau COM1, COM2, COM3, COM4 == simboluri logice folosite pentru interfaţa seriala.
*display == ecranul de afişare.
*exemple:
Pentru a uşura înţelegerea exemplele care vor însoţii prezentarea comenzilor, se vor considera următoarele structuri de organizare (directori, subdirectori si fişiere) a informaţiilor conţinute pe HDD (drive C:), respectiv pe FDD (drive a: si B:)
Schimbarea drive-ului de disk se face apelând noul drive prin comanda d: unde d: este A: sau B: sau C:.
În structura comenzilor pot fi folosite litere mari sa mici deoarece computerul ignora tipul acestora.
Comenzile sistemului de operare MS-DOS se împart în comenzi interne – procesate de nucleul sistemului de operare şi de fişierul COMMAND.COM şi comenzi externe – aflate pe FDD sau HDD în directorul sistemului de operare sub forma unor mici fişiere executabile.
Ponirea calculatorului în MS-DOS
Pornirea calculatorului în MS-DOS: Se face în mod normal ori prin pornirea calculatorului cu ajutorul unei dischete de start up ori pornind calculatorul în Windows şi dând comanda Start/Shout Down/Restart computer in Ms-Dos mode.
Noi vom folosi un simulator de MS-DOS care rulează din Windows şi se porneşte cu comanda Start/Run, în dreptul căsuţei albe se trece comanda command şi se apasă OK.
Pentru a mări fereastra pe tot ecranul sau pentru a o micşora la loc se va folosi combinaţia de taste Alt-Enter.
Prompterul
După pornirea simulatorului de MS-DOS pe ecran va apare un cursor care pâlpâie. Codul care se află înaintea acestui cursor corespunde prompterului. Prompterul reprezintă un cod care conţine informaţii relative la adresa curentă a zonei de memorie asupra căreia se operează. Exemplu: A:\APLICATIE\BALANTA>
Simbolul > delimitează informaţia din prompter de comenzile pe care le dă utilizatorul de la tastatură: A:\APLICATIE\BALANTA> DIR *.EXE
Litera ce precede simbolul :\ reprezintă codul drive-ului curent.
Codul dintre simbolul :\ şi simbolul > reprezintă poteca de directoare curentă.
Fiecare dintre codurile cuprinse între două simboluri \ reprezintă numele unui director imbricat.
Comanda DIR
Format:
DIR [d:] [\] [path\] [nume.tip] [/P] [/W]
Afişază conţinutul unui disc, director sau fişier
/P opreşte afişarea după fiecare ecran complet.
Pentru continuare se apasă orice tastă.
/W oferă o imagine compactă a numelor şi tipurilor de fişiere, sub formă de fereastră.
Această comandă permite folosirea numelor generice pentru fişiere.
Exemple:
C:\DIR A:\APLICATIE\BALANTA /W
Afişează conţinutul directorului BALANTA in forma compactă.
A:\APLICATIE\BALANTA>DIR/P
Afişează conţinutul directorului curent, aici BALANTA, ecran cu ecran, dar numai dacă ne aflăm deja în interiorul acestuia.
C:\>DIR *.EXE sau
C:\>DIR .EXE
Afişează toate fişierele de tip EXE din rădăcina drive-ului C:
C:\>DIR A:\SCRISORI\S?.*
Afişează informaţii pentru fişierele S1.TXT, S2.LST, S3.DCT pe driv-ul A:
C:\VIRUS>DIR V1.EXE
Afişează pe ecran numele fişierului V1.EXE, memoria ocupată de acesta, data şi ora la care a fost creat.
C:\>DIR > PRN
Tipăreşte la imprimantă conţinutul drive-ului C:
Efectul comenzii dir:
Comanda CHDIR sau CD
Format: CD [..] [\] [path]
Realizează o schimbare de director.
CD.. determină revenirea în directorul imediat superior.
CD\ determină revenirea în rădăcina discului din drive-ul respectiv.
Path conţine în mod obligatoriu numele directorului care se apelează.
Exemple:
C:\>CD A:\APLICATIE\BALANTA
Apelează subdirectorul BALANTA.
A:\>CD \APLICATIE\BALANTA
Apelează subdirectorul BALANTA din directorul APLICATIE de pe drive-ul implicit (aici A:).
A:\APLICATIE>CD BALANTA sau
A:\APLICATIE>CD . \BALANTA
Caută şi apelează subdirectorul BALANTA în\din directorul curent (aici APLICATIE) de pe drive-ul implicit (aici A:)
A:\APLICATIE\PERSONAL>CD ..\BALANTA
Caută şi apelează subdirectorul aplicaţie în\din directorul de nivel superior (aici APLICATIE).
EXERCIŢII